Newsletter

Din aventurile lui Gheorghe Muresan, iaca we 17-18 nov. 2012, episodul I

By Gheorghe MURESAN

Pilot de paramotor si scriitor in grai ardelenesc

Episodul I, Seria I, Sezonul I

Sambata am fost la paramotoreala.

I-am convins pe Vasile si Scutza sa lase balta zborul liber de pe Ignis si sa vina cu mine la zbor cu motoarele mai ales ca cel a lui Florian a ramas la mine in garaj. Cu acceptiunea lui aveam deja doua motoare. L-am mai chemat si pe Dinu din Tg. Lapus cu tartareatza lui care paraie ingrozitor si merge patrat, in sensul ca nu rotund, din motive ce ne scapa intelegerii si mai ales lui.

Cu cei doi, cu jipanu meu plin de tate sculele plus benzina de la pompa am luat-o catre Remecioara cu gandul ca vom gasi un tapsan de decolare pe marginea drumului. L-am gasit la intersectia cu drumul Coasului, pe Valea Lapusului, unde se stie din popor ca exista Fantana Dorului, de…

Vine mandra de la sapa,

Se opreste sa bea apa,

Apa rece de izvor,

Sa-i mai treaca de al meu dor.

Evident pt ca de aia a insistat sa plec de acasa sa i se faca dor de mine si sa-i ramaie timp suficient pentru putzulelile de weekend, adica masca de argila, nu’s ce maglavais in cap pe baza de oua, vitamine, ulei de masline extravergin si alte balarii, manichiura si ceva ore de seriale grele pe Diva, mangaiat matza si asteptat pana la urma Gheorghe venit de la zbor “parfumat “ cu benzina de 98 si ulei 2T si duhnind a bere, ca doar nu era sa ma rehidratez cu apa.

Pai si vant zero zero,zero, adica trei nule. Nici tapsanu nu era tocmai drept in sensul ca mai avea ceva urme de razoare… Trecuse un helicopter boeresc cu nen’tu Ponta si Crinel dupa cum am depistat eu prin presa cum ca “treceti batalioane romane Carpatii” ca mnealor daca tot n-avem autostrazi au venit cu elicopterul in campanie… sa nu se oboseasca, de le-am vazut moacele plictisite de campanie pe seara la teveu.

Am pornit motoarele si dupa aia jale mare. Am fugit de pana sa-mi iasa ochii si nu am reusit sa decolez pe vant zero. Intre timp am belit si o tranta sora cu decesu pentru ca nu am reusit sa fug destul de tare si m-am desprins un picutz pana sa dau cu curu de un razor… Sa vedeti voi efecte: elicea rupta de rezervorul desprins din velcro si crapat bine si valul de bezina multa ajunsese sa ma imbaieze integral la popou….

Tristi si descurajati ne-am tolanit pe mama terra, ne-am sherpit pe la soare barfindu-l pe uscatu’ de Dinu care decola cu paraietoarea lui rectangulara fara nicio jena iara noua astora batrani si uzati de atata aviatie si zbor, nu ne iesea…

Pana la urma Scutza a decolat pe o adiere si mai tarziu si eu cu scula ramasa intacta…

Dupa care am luat-o agale spre Remecioara,  la ceas de seara, in lumina blanda a toamnei. Sa vedeti voi minunatie de pesiaj rural, tihnit si frumos, plin de volumele generate de lumina apusului, cu peisajul picurat cu mogaldete galben ocru de mesteceni “cadelnitand frunzare” (Esenin) pictand pesiajul in tehnica pointilista a lui Pisaro, cu umbre dese de stejari nescuturati, acoperisuri de case, raturi arate, turle de biserici intepand cerul, salcii inca verzi si cerul oglindit in apa Lapuslui, sa te loveasca dorul de duca vesnic nu alta… Si eu peste frumusetea deplina, imbatat de bucurie si mandru de singularitatea* mea in care nu mai functiona nimic pamantesc… treceam pe deasupra bazaind molcom… Si din bucuria mea, m-am rotit ca un barzaune peste o ciurda de copii entuziasti de pe o ulita din Remecioara facandu-le bucuros semn cu mana si ambaland motorul… sperand sa se bucure si ei si parintii lor de prin curti dupa cum pareau, dand din maini veseli… La horincia de pe malul apei, brennerul (meseriasul care le potriveste pe toate la cazan) si cu ajutorul lui erau afara, privindu-ma curiosi si facandu-mi semne sa ma pogor la una mica…

Pogora-m-as pogora,

Pe sub tarnatzu mandri…

Aveam alta treaba. M-am indreptat spre iesirea din Defileul Lapuslui, loc de rafting, aventura si adrenalina servita la viituri, umbra dealurilor devenind din ce in ce mai adanca si mestecenii mai intensi radiind galben, luand-o agale spre aterizare, peste tarini arate si sate cu fumuri rare, la ceas de seara ca lumea mai trebaluia pe afara, cat sa ma vada, sa se opreasca din ale lor si rasufland un pic sa se gandeasca si la altceva decat la viata terestra de toata ziua.

Si daca tot eram in mana, am profitat de ocazie si am luat-o agale catre Baia Mare cu Vasile si Scutza insotindu-ma cu masina pe sosea dupa ce facusera o scurta vizita la bufetu’ din Coas sa-l intrebe de sanatate pe poticaras’ presupun. Am survolat agale cu vant lateral urmatoarele sate si m-am asigurat ca toate sunt la locul lor dupa randuiala dintotdeauna, numai saracele gaini nu ma recunoscusera nici  de data asta pentru ca  zburataceau disperate prin curti incercand sa scape de rapitoarea de mine si sa-si pastreze intacta productia de oua de gaini umblate in libertate… Mai incolo o bivolitza pe o aratura vazandu-ma, gasise  motiv de agitatie si galop. Proprietarul nu era foarte entuziast si cred ca mi-a transmis cate ceva… Sper ca pe seara n-o muls lapte covasit.

In fine, am aterizat, rehidratat cu berici si ajuns acasa odorizat complet cu amestecul de combustibil, ulei si bere ajuns la note finale…Duminica dimineata inca mai mirosea in dormitorul conjugal a garaj spre amuzamentul consoartei mele, cea mai intelegatoare femeie din lume.

Si duminica, se anunta o noua zi. Din pacate numai cu un motor in functiune…

Planul era decolare de la Groape, urcat pe Ignis, survol dupa care plimbare de voie. Sebi cu Mielu au organizat un gulash la ciuperca de pe terenul nostru de zb,  ciuperca proprietatea gastii. S-a adunat ceva lume, judecand dupa cate masini erau parcate ordonat la capatul benzii de zbor.

Si am decolat din nou, de data asta usor de tot cu vant de fata si am inceput aburcarea. Noa, pana acuma nu m-am confruntat cu o asemenea sarcina care s-a dovedit a fi nu tocmai usoara. Am urcat in fortzaj, dar in descendenta, poti forta oricat ca tot in jos meri, prin urmare urcarea s-a dovedit a fi centrari de termici stramte, antonime cu ce ne doreste un coleg de lista de pe rofree fly mereu, uneori violente si mai ales impredictibile, ba le prindeam si ma duceam haulind in sus cu 4 m, ba le scapam si ma duceam in jos cu doi. Am sarit peste creasta impadurita de la termica de serviciu si m-am trezin in descendenta in caldarea de la Taul Porcilor, inconjurat de paduri. In fundul caldarii este un tapsan mititel marginit de liziera inalta, unde as putea sa aterizez in extremis, daca “detenga el motor” (tace)…am mai aterizat acolo in 1994 cu parapanta, dar padurea era tanara… Am inceput sa urc chinuit pe versatul insorit, metru cu metru, strangand din dinti si bazandu-ma numai pe motor… La un moment dat vad miscare intr-o rariste si pe cand colo ce sa vezi… o turma de mistreti cu purcei, scroafe si godaci… De cand zbor cu parapanta nu am prea avut ocazia sa vad fiarele padurii, pentru ca de oicei o survolam sus, sus, cat mai sus din motive lesne de inteles… Mai incolo caprioare sfioase deasupra Lespezilor, isi miscau gratios  fundurile albe printr-o alta rariste… In fine am ajuns pe varf dupa 28 de minute de catarare, unde erau fratii parapantisti etalati gata de decolare…. Mai erau si drumeti iesiti la o tura de toamna pentru care cred ca am fost o aparitie insolita pentru ca dupa stirea mea, nu a mai urcat nimeni cu paramotorul pe Ignis.

Si ca regalul sa fie complet, am pus cap compas pe Baia Sprie, eram la 1200 m altitudine, trimerele sus, motorul la turatia de croaziera, sus comenzile, chinga anticuplu ajustata optim si m-am lasat sa curg in voia motorului intr-o masa de aer inerta, imobila si racoroasa sub plafonul de inversiune… Cu mainile in poala si tinand doar maneta de gaze, asezat comod in fotoliul meu de 5 stele, cu haul de sub mine, aninat de textila mea draga m-am adancit in contemplare, peste locurile peste care zbor de atatia ani, aceleasi si mereu altele, ca intr-o poveste de dragoste nesfarsita si niciodata aceiasi… Se vedeau peste stratul de inversiune in pacla departarilor varful Apusenilor spre vest, Dealurile Copalnicului cu Satra Pintii spre sud, Tiblesul spre est, Creasta Cocolsului spre ene etc… m-am intors dupa o vreme si am lasat motorul la relanti sa mai reduc din inaltime, am survolat Chiuzbaia jos de tot sa dau binetze localnicilor si in fine intors la aterizare si loc de gulash, inapoi in lumea terestra dupa un ceas si 20 de minute de zbor.

Parapantistii au ajuns si ei unul cate unul, relaxati si veseli, cu moacele fericite de zborul scurt chiar daca nu prea au avut ce sa-i tina in aerul de toamna tarzie… Gulasul era gata, tuicile, berile la locul lor. Veselia a ajuns imediat la cote maxime.

Am plecat intr-un tarziu catre casa, se facuse rece… Un coniac mic la Mielu si adormit bustean devreme, mai simtind inca vibratia motorului meu in oasele-mi obosite de un we minunat.

Sper ca ati avut rabdare sa cititi pana la capat.

Ramaneti ca de obicei

Ca si pupatzi

Gh. Muresan, pilotbashtan din BM

PS. Vedeta serii a fost Scutza care cu un umor de zile mari ne-a prezentat un caine ciobanesc mioritic drept un Bichon Maltez crescut natural si in libertate cu hrana bio, drept urmare si-a depasit standardele rasei… Ca premiu o primit saracu catzel un blid de gulash daca tot o facut parte din gasca…

* singularitate– locul din univers unde nu mai sunt valabile legile fizicii cunoscute ( exemplu punctul de temperaura si densitate infinita din care a pornit Big- Bangul, sau Gaurile Negre)

 

You must be logged in to post a comment.